Franța traversează o perioadă de instabilitate financiară și socială, fiind presată de o datorie publică masivă și de proteste constante. Între 250.000 și 450.000 de persoane au manifestat în țară începând cu data de 6 octombrie, solicitând fonduri suplimentare pentru sistemul de educație. Această mișcare, formată din elevi, studenți, părinți și profesori, a început în suburbiile Parisului și s-a extins la nivel național, evidențiind tensiunile privind finanțarea serviciilor publice.
Situația financiară a țării este critică, datoria publică fiind de aproximativ 3.600 de miliarde de euro, ceea ce reprezintă 119% din PIB. Acesta este cel mai înalt nivel înregistrat de la 1946, anul reconstrucției postbelice. Problema este agravată de faptul că Franța înregistrează un deficit bugetar anual încă din 1975, ceea ce obligă statul să se împrumute atât pentru cheltuielile curente, cât și pentru refinanțarea datoriilor vechi.
Costurile de finanțare au crescut semnificativ, randamentul obligațiunilor franceze cu scadență la zece ani apropiindu-se de pragul de 5%, cel mai înalt nivel din 2002. Această evoluție face ca Franța să se împrumute la costuri mai mari decât Grecia sau Italia. Estimările indică faptul că, până la sfârșitul deceniului, cheltuielile pentru plata dobânzilor și administrarea datoriei vor crește cu 59%, depășind probabil bugetul apărării până în 2030.
Instabilitatea politică a erodat încrederea investitorilor, complicând accesul la capital. După alegerile parlamentare anticipate convocate de Macron, Adunarea Națională a devenit fragmentată, împiedicând adoptarea unor măsuri de reducere a deficitului. În ultimii trei ani, deficitul s-a menținut peste 5% din PIB, iar prognozele pentru 2030 indică un risc ca acesta să atingă 6,8% din PIB, într-un context în care veniturile fiscale au fost mai mici decât estimările inițiale.
Candidaturile pentru alegerile prezidențiale din aprilie 2027 adaugă presiune pe buget. Jean-Luc Mélenchon a propus ca Banca Centrală Europeană să ierte o datorie de 488 de miliarde de euro, în timp ce Marine Le Pen propune reducerea vârstei de pensionare la 60-62 de ani, o măsură estimată la nouă miliarde de euro anual. Deși Le Pen susține că va economisi 140 de miliarde de euro în cinci ani prin reducerea contribuțiilor la UE și a cheltuielilor pentru imigrație, experții precum Erwan Tison califică aceste calcule drept „matemagie”.
Evoluția deficitului bugetar francez reflectă o discrepanță între cerințele sociale și capacitatea de plată a statului. În perioada recentă, guvernul a utilizat măsuri de protecție pentru a limita impactul crizelor, precum pachete de concesii de 10 miliarde de euro în 2018 sau subvenții pentru energie după invazia Rusiei în Ucraina. Aceste intervenții, combinate cu inflația, au dus la revizuiri bugetare semnificative, cu deficite care au depășit previziunile ministeriale.
