Producția globală de biocombustibili urmează să înregistreze o creștere de aproape 70% până în anul 2030, comparativ cu nivelurile din 2025. Această expansiune este determinată de deciziile marilor producători de a majora cerințele privind amestecarea acestor combustibili cu variantele convenționale. Schimbarea de paradigmă apare ca un răspuns direct la criza energetică declanșată de războiul din Iran, care a afectat stabilitatea piețelor de materii prime.
Studiul a fost elaborat de think tank-ul londonez Chatham House împreună cu organizația de certificare Forest Stewardship Council (FSC). Analiza subliniază că majorarea cotelor de biocombustibili este o strategie adoptată sau propusă de entități precum Brazilia, China, India, Indonezia, Statele Unite și Uniunea Europeană. Această mișare strategică este susținută de creșterea prețului petrolului cu aproape 40% de la începutul conflictului din Iran.
Evoluția piețelor de materii prime este strâns legată de prețurile alimentară, deoarece prețurile zahărului și porumbului au crescut cu aproximativ 20%. Autorii avertizează că, dacă toate măsurile propuse sunt aplicate integral, suprafața necesară pentru producerea materiilor prime ar putea să se mai mult decât dubleze până în 2030 față de anul 2023. Această expansiune ar necesita încă 36 de milioane de hectare de teren, o suprafață comparabilă cu cea a Germaniei.
Există un risc major legat de utilizarea biocombustibililor de primă generație, obținuți din culturi precum porumbul sau trestia de zahăr. Aceștia pot cauza degradarea terenurilor, consum excesiv de apă și probleme de securitate alimentară. În contrast, biocombustibilii de a doua generație, produși din reziduuri organice sau ulei alimentar uzat, sunt considerați mai sustenabili. Autorii subliniază că viteza de implementare a cerințelor ar putea depăși capacitatea sistemelor de control și a mecanismelor de protecție a mediului.
Prioritizarea securității energetice pe termen scurt ar putea duce la o creștere a insecurității alimentare pe termen mediu. Fenomenele meteorologice extreme pot accentua acest risc, afectând sever prețurile alimentelor la nivel global. Expansiunea rapidă a cererii pentru materii prime ar putea să nu fie însoțită de implementarea la timp a măsurilor de protecție a mediului și a sistemelor de certificare necesare pentru gestionarea corectă a terenurilor agricole.
Această tranziție energetică către biocombustibili se încadrează într-un context de volatilitate geopolitică extremă, unde conflictele regionale afectează direct fluxurile de aprovizionare. Tensiunile actuale forțează statele să reevalueze dependența de combustibilii fosili, însă această schimbare de direcție creează noi vulnerabilități în lanțurile de aprovizionare alimentare și în utilizarea resurselor naturale pe scară largă.
