Scandalul legat de încercările ambasadoarei SUA în Grecia de a determina statele din estul Europei să achiziționeze gaz american lichefiat pune sub semnul întrebării rolul Coridorului Vertical. Această infrastructură de transport a gazelor naturale a fost concepută pentru a deschide piața europeană către surse diverse, însă Otilia Nuțu, expertă în energie la Expert Forum, avertizează că se aplică metode de presiune politică. Deși SUA a investit în proiect, majoritatea finanțării provine din Europa.
Coridorul Vertical a fost gândit în perioada administrației Biden pentru a asigura interconectarea pieței europene de gaze. Obiectivul principal era ca toți consumatorii să aibă acces la diverse surse de energie, evitând dependența de un singur furnizor. Otilia Nuțu explică faptul că proiectele au fost finanțate parțial prin granturi europene, parțial prin granturi americane și prin operatorii de transport din țările implicate, având scopul de a permite intrarea pe piață a mai multor jucători.
Expertul subliniază că abordarea actuală a ambasadoarei SUA reprezintă un abuz de poziție dominantă, asemănător cu tacticile folosite de Gazprom. În loc să faciliteze concurența, se încearcă impunerea unor contracte de închidere a pieței, prin care se forțează achiziția exclusivă de gaz american. Această practică, numită market foreclosure, implică forțarea unor contracte pe termen lung, la preț fix, cu clauze de tipul take or pay, ceea ce elimină caracterul competitiv al pieței.
Situația este critică și pentru România, unde au existat încercări de a forța companii de stat să semneze contracte dezavantajoase. Otilia Nuțu menționează că Romgaz a refuzat astfel de propuneri după ce calculele au arătat pierderi de milioane de euro din cauza diferențelor de preț. Expertul notează că nu are sens ca Romgaz să cumpere de la un competitor direct, iar forțarea unor contracte necompetitive prin presiune politică este un semnal de alarmă.
Pe termen lung, strategia europeană vizează reducerea consumului de gaz prin trecerea la alte surse de energie, așa cum se întâmplă în Olanda. Otilia Nuțu avertizează că legarea unor țări la contracte pe termen lung bazate pe prețul gazului din SUA poate fi riscantă. Dacă cererea europeană de gaze va scădea semnificativ în următorii 5-10 ani, contractele care nu iau în calcul această scădere vor deveni extrem de oneroase pentru consumatori.
În cadrul Uniunii Europene, astfel de practici anticompetitive sunt sancționate, însă procesele de investigație pot dura foarte mult timp. Otilia Nuțu amintește că, în cazul Gazprom, investigațiile au durat între 3 și 4 ani până la aplicarea sancțiunilor. Deși Comisia Europeană are puterea de a interveni, procedurile juridice sunt lente, ceea ce poate lăsa piețele vulnerabile în timpul proceselor de reglementare și de aplicare a normelor de concurență.
