Conferința ONU privind schimbările climatice, cunoscută sub denumirea de COP31, debutează luni, 9 noiembrie, în Antalya, Turcia. Evenimentul internațional, care va avea loc până pe 20 noiembrie, este condus de australianul Chris Bowen și pune în prim-plan negocieri complexe privind finanțarea măsurilor de adaptare. Mizele principale ale acestui summit includ reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și stabilirea unui sprijin concret pentru comunitățile afectate de tranziția energetică globală.
Una dintre principalele dispute de la Antalya vizează modul în care țările în curs de dezvoltare vor accesa fondurile necesare pentru a combate fenomene precum valurile de căldură, secetele sau inundațiile. Conform analizei lui Vlad Radu Zamfira pentru InfoClima, aceste națiuni solicită ca programul de lucru dedicat finanțării climatice să impună contribuții mai mari din bugetele publice ale statelor dezvoltate. În schimb, donatorii tradiționali preferă o abordare axată pe facilitarea accesului la fondurile deja existente și pe atragerea unor noi contributori.
Negociatorii trebuie să stabilească modalitățile prin care vor fi măsurate progresele în domeniul adaptării, un punct critic de la conferința de anul trecut de la Belém. Țările în curs de dezvoltare solicită garanții clare privind aplicarea angajamentului de triplare a finanțării pentru adaptare, într-un context de incertitudine economică. Totodată, este necesară definirea mecanismului pentru o tranziție justă, care să includă sprijin financiar adecvat pentru lucrătorii și societatea civilă impactată de schimbările din sectorul energetic.
Președinția turcă a COP31 a propus o agendă de acțiune cu obiective specifice pentru anul 2035, vizând transformarea consumului global de energie. Propunerea include creșterea ponderii electricității până la 35% din consumul final de energie la nivel mondial. Pe lângă acest obiectiv, agenda vizează reducerea cu cel puțin 25% a intensității energetice a clădirilor și înjumătățirea ritmului de creștere a cantității de deșeuri generate, alături de reducerea emisiilor de metan și promovarea reutilizării materialelor în industrie.
Discuțiile de la Antalya continuă și în urma dificultăților întâmpinate la conferința de la Belém, unde statele nu au reușit să ajungă la un consens privind termenii și finanțarea. România a fost printre țările care, în cadrul evenimentului de la Belém, au solicitat o foaie de parcurs pentru tranziția de la combustibilii fosili. În prezent, rămâne deschisă și discuția privind continuarea programului ONU dedicat reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră, într-un efort de coordonare globală.
Procesul de negociere în cadrul conferințelor ONU privind schimbările climatice reprezintă un mecanism de guvernare globală prin care statele încearcă să coordoneze eforturile de mitigare a riscurilor ecologice. Aceste summituri sunt esențiale pentru stabilirea unor standarde de raportare a emisiilor și pentru gestionarea fondurilor de compensare, având un impact direct asupra securității energetice și a stabilității economice a națiunilor vulnerabile la efectele încălzirii globale.
