Generalul (r) Dorin Toma, care a condus Divizia Multinatională Sud-Est a NATO în perioada 2022-2025, analizează impactul rezultatelor electorale din SUA asupra securității României. Acesta subliniază că țara se află într-o competiție acerbă pentru atragerea resurselor militare americane, comparându-se cu diverse regiuni și state. Generalul avertizează că securitatea în zona Mării Negre nu poate depinde exclusiv de aliați, ci necesită o adaptare tehnologică și o capacitate de descurajare proprie.
În ceea ce privește politica externă a Washingtonului, Dorin Toma menționează că orientarea strategică a administrației americane față de NATO și Ucraina nu va suferi schimbări radicale. Deși există o euforie legată de victoria democraților în alegerile de mijloc, președintele american rămâne comandantul suprem cu atribuții extinse. Generalul consideră că procesul de evaluare a prezenței militare americane în Europa continuă, existând posibilitatea unei reduceri a numărului de soldați, cu rezultate așteptate în perioada următoare.
Schimbarea de paradigmă privind pivotarea SUA către regiunea Indo-Pacific nu este o decizie recentă a lui Donald Trump, ci are rădăcini în administrația Barack Obama. Această orientare strategică a forțat statele europene să își asume responsabilitatea pentru apărarea convențională, un proces numit simbolic NATO 3.0. Dorin Toma explică faptul că, deși democrații ar putea încetini această tendință, deciziile militare americane rămân dictate de interesele proprii ale SUA, indiferent de compoziția politică a Congresului.
România concurează direct cu alte state pentru prezența militară a SUA, de la zona arctică până la spațiul central și est-european. State precum Polonia și Țările Baltice utilizează un lobby activ, în timp ce Grecia reprezintă o prioritate pentru proiectarea forței către Orientul Mijlociu. Pentru a câștiga, generalul consideră că diplomația românească trebuie să convingă Washingtonul de importanța strategică a Zonei Extinse a Mării Negre, oferind facilități logistice și acces operațional.
Pe plan intern, Dorin Toma critică blocajele din programele de inovație militară, precum cele din cadrul SAFE pentru drone și sisteme loitering. El notează că bugetul apărării nu atinge ținta de 2,5% din PIB, chiar dacă o parte din acesta este asigurată prin împrumutul SAFE. Armata are nevoie de o reorganizare doctrinală și de o industrie de apărare proprie pentru a se pregăti pentru un război al viitorului, învățând din conflictele actuale.
Contextul securitar european este marcat de o reevaluare constantă a capacităților de descurajare în fața amenințărilor regionale. În cadrul NATO, statele membre sunt presate să își crească cheltuielile pentru apărare și să își modernizeze infrastructura pentru a susține prezența forțelor aliate. Această dinamică transformă securitatea regională într-un mix între dependența de protecția SUA și necesitatea autonomiei strategice a fiecărui stat membru.
