Un curent intelectual din centrul puterii de la Washington propune o nouă ordine mondială bazată pe existența mai multor mari puteri, fiecare dominantă în propria sa sferă de influență. Această viziune, numită „civilizaționism” de cercetătorul Leonard Schuette, ar putea modela pe termen lung politica externă a Statelor Unite. Ideea pune la bază o lume organizată în spații civilizaționale delimitate, în care marile puteri au dreptul de a domina propriul spațiu geopolitic fără a încerca construirea unei ordini universale.
Leonard Schuette, cercetător la Carnegie Endowment for International Peace, explică faptul că această doctrină reprezintă o alternativă la tradițiile care au guvernat politica americană de după Al Doilea Război Mondial. În prezent, dezbaterea despre politica externă este dominată de primatul american, de internaționalismul liberal și de reținerea strategică. „Noua dreaptă” americană contestă însă aceste moșteniri, propunând ca Statele Unite, China, Rusia, India și, eventual, Turcia să fie recunoscute ca puteri asociate unor civilizații distincte, cu drepturi de dominare regională.
Această schimbare de paradigmă redefinește conceptul de Occident, trecând de la valorile universale, precum democrația sau libertatea individuală, la factori precum religia, limba, cultura și teritoriul. Pentru adepții acestui curent, politica externă trebuie să protejeze civilizația occidentală prin controlul imigrației și consolidarea ordinii sociale interne. Spre deosebire de reținerea strategică, civilizaționismul nu presupune retragerea SUA din politica de putere, ci menținerea unei poziții dominante în emisfera occidentală, acceptând în același timp sfere de influență ale altor puteri.
Influența acestui curent este vizibilă prin figuri politice precum JD Vance, senatorul Josh Hawley sau guvernatorul Ron DeSantis. Instituții precum Claremont Institute și Heritage Foundation au adoptat orientări care susțin aceste idei, marcând o ascensiune intelectuală semnificativă. Totuși, există contradicții între această doctrină și politicile administrației Trump, care rămân adesea tranzacționale. De exemplu, implicarea militară în Orientul Mijlociu sau relația cu China pot intra în conflict cu ideea de delimitare clară a spațiilor civilizaționale și de recunoașterea puterii regionale a Chinei.
Impactul acestei viziuni se resimte și în relația cu Europa, unde oficialii americani au criticat politicile privind imigrația și au susținut partide descrise drept „patriotice”. JD Vance a interacționat cu reprezentanți ai Alternativei pentru Germania, susținând forțe politice care se opun instituțiilor UE. Această abordare marchează o îndepărtare de politica tradițională față de aliații europeni, fiind interpretată de guvernele de la Bruxelles ca o formă de presiune asupra suveranității interne. Totuși, partidele de dreapta din Europa nu acceptă automat acest sprijin din Washington.
Discuțiile despre redefinirea ordinii globale vin într-un context în care deciziile privind sancțiunile internaționale și securitatea regională rămân subiecte tensionate. În timp ce anumite măsuri de sancționare sunt prelungete, alte schimbări în listele de restricții pot influența echilibrul puterilor. Civilizaționismul rămâne un proiect în formare, însă miza este redefinirea locului Statelor Unite într-un sistem global în care puterea este distribuită între mai multe centre de decizie, riscând fie o delimitare clară, fie o competiție intensă.
