Centrul de cercetare Bruegel a solicitat implementarea unor evaluări independente și a unor obiective măsurabile pentru cheltuielile de apărare prevăzute în bugetul Uniunii Europene pentru perioada 2028–2034. Cercetătorii avertizează că propunerea actuală a Comisiei Europeană conține indicatori care monitorizează doar valoarea echipamentelor și a achizițiilor, fără a demonstra dacă investițiile produc efectele strategice urmărite. Această solicitare vine într-un context în care Comisia va beneficia de o libertate sporită în redistribuirea resurselor financiare.
Propunerea pentru Fondul european pentru competitivitate prevede o sumă indicativă de 125,2 miliarde de euro, la prețuri curente, destinată rezilienței, securității, industriei de apărare și spațiu. Această alocare acoperă atât domenii militare, cât și civile, însă nu există o repartizare detaliată a fondurilor între aceste categorii. Bruegel subliniază că orice comparație cu programele anterioare de apărare trebuie să ia în calcul și obiectivele civile incluse, precum reziliența lanțurilor de aprovizionare.
În cadrul analizei, Javier Ospital și Guntram B. Wolff au identificat două probleme majore printre cei cinci indicatori de rezultat propuși pentru sectorul apărării. Aceștia au observat că indicatorii privind valoarea achizițiilor comune și valoarea echipamentelor pentru mobilitate militară descriu doar ceea ce finanțează programul, nu și impactul acestuia. Autorii susțin că această libertate de gestionare a fondului trebuie însoțită de obiective clare, pentru ca Comisia să poată răspunde pentru rezultatele obținute.
În ceea ce privește achizițiile comune, propunerea permite desemnarea unui agent care să organizeze procedurile și să încheie contractele în numele statelor participante. Sprijinul oferit de UE ar putea ajunge la 25% din valoarea estimată a achiziției, însă Bruegel precizează că acest plafon nu clarifică dacă finanțarea se va limita doar la costurile cooperării. Analiza cere clarificarea cheltuielilor finanțabile și verificarea dacă economia de scară este într-adevăr realizată.
Consiliul propune un rol mai puternic al statelor membre în gestionarea fondului, însă sumele finale rămân dependente de acordul asupra bugetului multianual. Deși textul de negociere al Consiliului permite utilizarea unor experți independenți în anumite cazuri, acesta nu transformă evaluarea independentă într-o cerință generală pentru cheltuielile de apărare. Bruegel insistă ca regulile de evaluare să fie consolidate înainte de încheierea negocierilor, pentru a asigura eficiența cheltuielilor.
Lipsa unor indicatori de performanță riguroși a fost deja semnalată în audituri anterioare privind mobilitatea militară. Curtea de Conturi Europeană a constatat, într-un audit publicat în 2025, că absența unor ținte cu termene precise a împiedicat o evaluare exactă a progreselor în perioada septembrie 2021–aprilie 2024. Această constatare evidențiază dificultatea de a monitoriza eficacitatea programelor de apărare atunci când nu există un cadru de măsurare bine definit.
