Președintele Blackstone Group, Jon Gray, a avertizat că Europa se confruntă cu o situație fiscală mult mai periculoasă decât cea din Statele Unite. În cadrul forumului Bloomberg New Economy de la New Delhi, acesta a subliniat că Europa se află în fața unei furtuni fiscale cauzate de suprapunerea dintre o creștere economică lentă și deficite bugetare ridicate. Această vulnerabilitate pune o presiune crescândă pe economii majore, precum Franța și Marea Britanie, în timp ce piețele de obligațiuni au început deja să transmită semnale de alarmă.
Conform analizei lui Gray, diferența fundamentală dintre Europa și SUA constă în capacitatea de a genera creștere prin investiții tehnologice. Statele Unite beneficiază de un aflux masiv de capital direcționat către inteligența artificială și infrastructura tehnologică, ceea ce stimulează creșterea economică și oferă o marjă de manevră pentru ajustări fiscale. În schimb, economiile europene riscă să intre într-un cerc vicios, în care încercările de a reduce deficitele prin tăieri de cheltuieli sau creșteri de impozite pot încetini și mai mult o economie deja fragilă.
Franța este identificată ca fiind într-o poziție critică, guvernul recunoscând că deficitul bugetar ar putea depăși pragul de 5%. Pentru a finanța cheltuielile și datoria acumulată în timpul pandemiei, țara planifică împrumutarea unei sume record de 340 de miliarde de euro în obligațiuni guvernamentale până în 2027. Această situație este agravată de faptul că randamentul obligațiunilor franceze pe 10 ani a crescut semnificativ în septembrie, atingând niveluri nerealizate de la anul 2002, ceea ce indică o creștere a riscului perceput de investitori.
Situația este similară și în Marea Britanie, unde randamentele obligațiunilor guvernamentale pe 10 ani au crescut cu aproximativ 36 de puncte de bază în septembrie, ajungând la circa 5,4%. Deși presiunea nu este la fel de intensă ca în Franța, riscurile rămân ridicate, piețele așteptând un buget pentru 2027 care să echilibreze limitarea deficitului cu susținerea creșterii. În acest context, diferențialul de randament dintre titlurile franceze și cele germane a ajuns la aproape 160 de puncte de bază, o divergență majoră de la criza datoriilor din 2012.
Piețele de obligațiuni suverane europene încep să reevalueze riscurile în funcție de fundamentele fiscale ale fiecărei țări. În timp ce Germania rămâne o destinație sigură pentru capital, obligațiunile franceze sunt sub presiune, iar unele firme de administrare a activelor au început să își reducă deținerile. În același timp, Italia se îndreaptă spre a deveni cea mai îndatorată economie din zona euro, cu o rată a datoriei raportată la PIB care se apropie de 139%, depășind astfel nivelul Greciei.
Istoricul crizei datoriilor din Grecia a demonstrat că guvernele tind să ia măsuri de ajustare fiscală dură doar atunci când presiunea piețelor financiare devine insuportabilă. În absența unor decizii proactive, costurile ridicate ale dobânzilor la datoria publică vor reduce spațiul fiscal disponibil pentru investiții și servicii publice. Această dinamică forțează factorii de decizie să își reevalueze modul de finanțare, sub incidența directă a randamentelor crescute pe piețele de capital europene.
