Costurile de îndatorare ale marilor economii din SUA, Europa și Japonia au crescut la niveluri fără precedent în ultimele decenii, pe fondul inflației alimentate de conflictul dintre SUA și Iran. Fondul Monetar Internațional monitorizează cu îngrijorare aceste semne de dificultate în economiile bogate, situația fiind marcată de necesitatea guvernelor de a plăti servicii ale unor datorii de dimensiuni istorice. Această presiune financiară riscă să creeze un cerc vicios în care statelor le este necesar să se împrumute și mai mult.
Reuniunea anuală a FMI și a Băncii Mondiale de la Bangkok are loc într-un context neobișnuit, deoarece atenția se mută de la economiile emergente către marile puteri globale. Kristalina Gheorghieva, directoarea FMI, a subliniat că aceste țări sunt „cei mai mari vinovați” în materie de datorii, însă problemele lor pot avea repercusiuni globale. Când costurile de împrumut cresc în nucleul finanțelor, precum pe piața titlurilor de stat americane, efectele sunt resimțite de companii și guverne din întreaga lume.
Presiunea dobânzilor este accentuată de prețul petrolului care a atins 100 de dolari barilul, forțând piețele emergente să urmeze deciziile Rezervei Federale sau ale Băncii Japoniei pentru a evita ieșirile de capital. Kristalina Gheorghieva a declarat că datoria, energia și boom-ul AI sunt temele principale ale săptămânii, menționând că nu sunt vremuri normale din cauza nivelurilor de datorie la maxime istorice. Ea a avertizat că guvernele vor avea dificultăți în a finanța sprijinul pentru cetățeni, ceea ce poate duce la nemulțumiri pe stradă.
Datele Institutului de Finanțe Internaționale arată că guvernele țărilor bogate plăteau peste 3,3 mii de miliarde de dolari pe an doar pentru dobânzi, sumă care depășește cheltuielile globale pe apărare sau pe AI. Această povară financiară este moștenirea perioadei de dobânzi mici de după criza financiară globală, acum agravată de costul refinanțării. Randamentul mediu al datoriei publice pe 10 ani în țările G7 a ajuns la 4,3%, un nivel similar cu cel din 2008.
Economistul Frederic Neumann de la HSBC descrie existența unei „bucle precare”, în care creșterea costurilor serviciului datoriei îi determină pe investitori să împingă dobânzile și mai sus. În paralel, piețele emergente par mai reziliente datorită lecțiilor învățate din criza din 1997, când Thailanda a fost epicentrul unei prăbușiri financiare. Aceste țări au acum rezerve mai mari și deficite mai mici, reducând nevoia de a apela la asistență financiară externă în perioadele de turbulență.
Riscul de instabilitate politică crește odată cu presiunea economică, Europa înregistrând cea mai mare deteriorare în indicele tulburărilor sociale în ultimii doi ani. În Franța, protestele au devenit masive, cu peste 265.000 de manifestanți care cer fonduri pentru sectorul educației. Această situație reflectă presiunea dublă asupra populațiilor, care se confruntă simultan cu inflația ridicată și cu necesitatea guvernelor de a rambursa datorii masive.
