Rezultatele scrutinului regional din Mecklenburg-Pomerania Inferioară marchează un moment de cotitură pentru politica germană, prin prăbușirea partidei CDU. Aceasta a obținut doar 4,9%, coborând pentru prima dată în istorie sub pragul electoral, în timp ce Alternativa pentru Germania (AfD) a captat 38,3% din voturi. Fenomenul de golire a centrului politic este vizibil și în alte regiuni, precum Saxonia-Anhalt, unde AfD a înregistrat 43,8%, evidențiind o tendință durabilă de creștere a mișcărilor radicale la nivel european.
Această dinamică de extindere a extremelor se regăsește și în România, unde AUR atinge în sondaje aproape de 40%. Partidele suveraniste românești practică un model de suveranism deteritorializat, conectându-se deliberat la rețele internaționale de tip MAGA sau la lideri precum cei din Franța. George Simion a utilizat un vocabular care împarte scena politică între „suveraniști, patrioți și globaliști sataniști”, declarând că este perfect aliniat ideologic cu mișcarea MAGA, în timp ce Uniunea Europeană este descrisă ca un „regim autoritar, tiranic”.
Alinierea ideologică se reflectă și prin acțiunile parlamentare ale europarlamentarilor AUR, care au votat împotriva rezoluției de sprijin pentru Ucraina. Această poziție este în acord cu grupurile politice ale lui Viktor Orbán, Marine Le Pen și AfD, împărtășind o retorică ce echivalează agresorul cu victima. În acest context, extremismul de dreapta și cel de stânga împărtășesc două vulnerabilități majore: o anumită indulgență față de Moscova și o toleranță față de antisemitism, fenomen ilustrat în România de cazul Călin Georgescu.
Instabilitatea politică din România este agravată de o „majoritate negativă” în Parlament, similară cu cea a Reichstagului din 1932. Moțiunea redactată de PSD și AUR a dus la demiterea guvernului Bolojan, iar procesul de formare a unui nou executiv prin premierul desemnat Siegfried Mureșan este blocat. PSD a utilizat AUR ca pe un instrument împotriva unui guvern reformist, fapt ce a permis creșterea partidei suveraniste. Dilema actuală rămâne alegerea între susținerea unui guvern proeuropean sau consolidarea parteneriatului cu AUR.
Responsabilitatea pentru această evoluție aparține și partidelor democratice, care au permis alianțe de conjunctură și au ignorat abuzurile mișcărilor extremiste. Deși campaniile de destabilizare coordonate pe TikTok și utilizarea a aproximativ 170.000 de conturi false reprezintă factori reali de influență, nicio rețea de boți nu poate genera singură o cotă de patru voturi din zece. Partidele pro-europene au acceptat un joc de echilibru și au oferit combustibil mișcărilor radicale prin lipsa de fermitate în apărarea normelor democratice.
Evoluția politică din Europa arată că extremismul avansează pe golurile lăsate de democrații care nu oferă alternative credibile. În Germania, deși cordonul sanitar a funcționat în Saxonia-Anhalt, prăbușirea CDU indică faptul că rezistența față de AfD este doar temporară fără răspunsuri concrete. Pentru România, soluția constă în recunoașterea cauzelor neîncrederii electorale și în menținerea unui patriotism care să aibă ca adresă constituțională statul de drept, NATO și Uniunea Europeană.
