Creșterea influenței partidelor de extremă dreapta în diverse state europene generează îngrijorări majore în cadrul NATO. Există temeri că aceste formațiuni politice ar putea reduce sprijinul public pentru creșterea bugetelor militare și pentru ajutorul acordat Kievului, într-un moment în care riscul unei confruntări directe cu Rusia rămâne ridicat. Această evoluție politică pune sub presiune planurile de reînarmare ale continentului și capacitatea de cooperare strategică.
În Franța, Italia, Belgia, Germania, Polonia și România, partidele de extremă dreapta utilizează nemulțumirile legate de costul vieții pentru a construi o opoziție față de sprijinul oferit Ucrainei. De asemenea, aceste formațiuni contestă majorarea bugetelor naționale pentru apărare și extinderea rolului Uniunii Europene în domeniul securității. Pozițiile acestor grupări variază semnificativ de la o țară la alta, însă direcția generală vizează reducerea priorităților militare în favoarea unor alte cheltuieli.
Marine Le Pen, lidera partidului francez Adunarea Națională, a cerut limitarea ajutorului pentru Ucraina, susținând că Franța nu își mai permite financiar acest sprijin. În Italia, Roberto Vannacci, fost general și europarlamentar care conduce partidul Futuro Nazionale, a solicitat o reevaluare a cheltuielilor militare, argumentând că acestea nu sunt justificate în contextul prețurilor record ale materiilor prime. Aceste retorici reflectă o tendință de a prioritiza resursele interne în detrimentul securității colective.
Provocarea pentru partidele tradiționale constă în menținerea sprijinului pentru apărare într-un context în care guvernele trebuie să gestioneze resurse limitate pentru pensii și servicii publice. Janne Kuusela, secretar permanent în Ministerul finlandez al Apărării, a subliniat că creșterea costului vieții lasă loc pentru retorica populistă. Această presiune devine critică deoarece state precum Franța, Italia și Polonia vor organiza alegeri în 2027, perioadă în care extremele drepte au șanse reale de guvernare.
O eventuală încetinire a investițiilor militare ar complica eforturile NATO de a atinge obiectivul de alocare a 5% din PIB pentru apărare și securitate până în 2035. Un oficial militar NATO a avertizat că, dacă se oprește fluxul de finanțare, există riscul de a pierde capacitățile necesare pentru a recupera terenul pierdut în raport cu Rusia. În prezent, statele europice și Canada ar urma să cheltuiască aproximativ 634 de miliarde de dolari pentru apărare anul acesta.
Sondajele arată că 46,2% dintre europeni s-ar opune majorării cheltuielilor militare dacă aceasta implică creșterea taxelor, în timp ce doar 35,5% ar susține o astfel de măsură. Sprijinul public pentru Ucraina a scăzut de la 59% în 2025 la 55% în acest an, conform datelor NATO. Această scădere a susținerii, combinată cu presiunea partidelor precum AfD în Germania sau Lege și Justiție în Polonia, fragilizează unitatea strategică a Europei.
Contextul securității europene este marcat de o competiție constantă între necesitățile de apărare și stabilitatea socială. În timp ce alianța NATO încearcă să finalizeze planurile militare până în 2029, deciziile bugetare naționale rămân punctul de vulnerabilitate. Capacitatea de a susține simultan reînarmarea, ajutorul pentru Ucraina și serviciile publice va reprezenta una dintre cele mai mari provocări politice ale deceniului.
