Ascensiunea rapidă a partidului pro-independență de extremă dreaptă Alianța Catalana marchează o schimbare profundă în peisajul politic din Catalonia. În doar doi ani, această formațiune a reușit să treacă de la un suport de sub 4% la aproximativ 17% în intențiile de vot pentru alegerile regionale din 2028. Această evoluție, raportată de Reuters, pune în dificultate echilibrele politice locale și depășește deja principalele forțe separatiste tradiționale din regiune.
Formațiunea condusă de Silvia Orriols își concentrează baza electorală pe clasele de mijloc și populare din zonele rurale din apropierea Barcelonei. Deși promite secesiunea de la Spania în cazul unei victorii, mesajul principal al Alianței Catalane se concentrează pe luptele împotriva imigrației și a insecurității. Această strategie atrage alegători dincolo de diviziunile clasice, în timp ce tema independenței pare să își piardă din avânt, la nouă ani de la eșecul referendumului privind separarea de Madrid.
Sondajele indică faptul că electoratul Alianței Catalane provine din spectre politice diverse, fiind format în principal din foști susținători ai partidului de centru-dreapta Junts sau ai partidului de extremă dreapta Vox. Silvia Orriols, președinta de 41 de ani a partidului, își justifică succesul prin frustrarea alegătorilor față de partidele tradiționale și teama de diluarea identității catalane. Ea compară succesul propriului partid cu victoria partidului Alternativa pentru Germania în Saxonia-Anhalt, susținând că Europa trece printr-o transformare.
Impactul acestei schimbări se reflectă și în fragmentarea mișcării separatiste, marcată de incidente violente între susținătorii Alianței Catalane și militanții de stânga. Partidele pro-independență tradiționale exclud colaborarea cu această nouă forță, ceea ce îngreunează formarea unor coaliții capabile să înlăture de la puterea regională Partidul Socialist Muncitoresc Spaniol. Evoluția de la 3,8% la 16,7% în intențiile de vot a permis partidului să depășească ERC, vechea forță de stânga pro-independență.
Analizele indică faptul că prioritățile electorale s-au mutat de la problemele economice și relațiile cu Madridul către îngrijorări demografice și securitate. Istoricul Joan Esculies notează că ascensiunea Alianței este o expresie a frustrării față de lipsa unei căi viabile către independență și o reacție la amenințările percepute asupra limbii catalane. În prezent, 45% dintre persoanele chestionate în sondajele guvernului catalan sunt în favoarea independenței, o scădere față de vârful de 49% înregistrat în 2017.
Contextul politic regional este marcat de o tensiune constantă între dorința de autonomie și stabilitatea structurilor de stat existente. Deși mișcarea separatistă rămâne activă, dinamica sa se schimbă sub presiunea noilor teme sociale. Această transformare reflectă o tendință europeană în care partidele de extremă dreaptă reușesc să capteze nemulțumirile electorale prin teme legate de identitate și controlul frontierelor.
