Situația politică din Germania traversează o perioadă de instabilitate majoră, după două înfrângeri electorale consecutive ale partidelor tradiționale. Ultimul sondaj INSA pentru Bild am Sonntag, realizat între 14 și 18 septembrie pe un eșantion de 1.202 persoane, indică o dominație a partidului AfD. Această forță de extremă dreaptă deține acum 29% din susținerea populară, depășind semnificativ Uniunea Creștin-Democrată/Uniunea Creștin-Socială (CDU/CSU), care se situează la 20%.
Friedrich Merz a reacționat în fața acestor cifre, descriind scorul obținut de CDU în Mecklenburg-Vorpommern drept „un dezastru”. În ciuda presiunii politice, acesta a respins ideea de retragere din funcție, insistând că vrea să ducă țara înainte și că reformele sunt necesare. Totodată, presiunea asupra leadership-ului crește, iar publicația Süddeutsche Zeitung pune sub semnul întrebării capacitatea partidului de a accepta această situație după pierderile recente.
Dincolo de CDU/CSU, peisajul politic german arată o fragmentare accentuată a susținătorilor. După Verzii (14%) și SPD (13%), urmează Die Linke cu 11%, Partidul Liber-Democrat (FDP) cu 5% și partidul naționalist de stânga BSW cu 3%. Politologul Karl-Rudolf Korte a observat, citat de ZDF, că se află în fața unor „ruine aproape complete ale partidelor populare”, reflectând declinul partidelor care au dominat decenii de la Berlin.
Evoluția AfD demonstrează o ascensiune constantă de la fondarea sa în 2013, când era un grup eurosceptic condus de Bernd Lucke. Partidul a reușit să treacă de pragul parlamentar la alegerile federale, obținând 12,6% în 2017 și 10,3% în 2021, până la atingerea pragului de 20,8% la alegerile federale din 2025. Sub conducerea lui Alice Weidel și Tino Chrupalla, partidul își concentrează acum agenda pe imigrație, securitate și opoziția față de establishment.
Leadership-ul AfD este consolidat de Alice Weidel, economistă, și Tino Chrupalla, care au fost reconfirmați în funcție în iulie 2026. Chrupalla a solicitat în cadrul recentului congres ca partidul să iasă din opoziție și să ajungă la guvernare. Planurile propuse de Alice Weidel includ măsuri radicale, precum ieșirea Germaniei din euro și din spațiul Schengen, precum și închiderea frontierelor naționale.
Această reconfigurare a puterii în Germania are loc într-un context european marcat de o creștere a populismului și a mișcărilor eurosceptice. Rezultatele electorale din landuri și sondajele naționale reflectă o schimbare de paradigmă, unde partidele de centru pierd teren în fața unor forțe care contestă ordinea stabilită de decenii, afectând direct stabilitatea politică a Uniunii Europene.
