Ascensiunea partidului de extremă dreaptă Alternativa pentru Germania (AfD) marchează o schimbare semnificativă în peisajul politic german, fiind alimentată de o viziune asupra trecutului care contrazice valorile liberale actuale. Partidul a reușit să devină cel mai popular la nivel național, apropiindu-se de posibilitatea de a conduce pentru prima dată un land german. Această evoluție este susținută de un sentiment de înstrăinare față de societatea multiculturală și de preocupările legate de memoria Holocaustului.
Performanțele electorale recente ale AfD au fost marcante, partidul ocupând primul loc în landul Mecklenburg-Pomerania Inferioară și locul trei în Berlin. În același timp, Uniunea Creștin-Democrată, condusă de Friedrich Merz, a înregistrat rezultate slabe, fiind descrise de liderul său drept un dezastru. Această situație politică intensifică discuțiile privind viitorul mandatului actual al cancelarului, în contextul unui declin economic și industrial care afectează direct electoratul german.
Strategia de creștere a AfD se bazează pe exploatarea nostalgiei după o societate națională idealizată, o tactică comună multor partide populiste europene. Această abordare vizează persoane care simt nesiguranță în fața fragmentării sociale și a inegalității economice crescute. Liderii de extremă dreaptă promovează o imagine a trecutului în care structurile familiale erau bine definite și națiunile erau predominant creștine, minimalizând în același timp fapte istorice incomode sau responsabilități colective.
În fosta Germania de Est, această dorință de identitate este deosebit de puternică, fiind alimentată de sentimentul de marginalizare după reunificare. Sociologul Steffen Mau observă că lideri precum Björn Höcke oferă oamenilor cu un complex de inferioritate sentimentul că sunt germani autentici. Această retorică capitalizează pe diviziunea dintre est și vest, sugerând că germanii din Vest au adoptat o cultură americană, pierzând astfel caracterul german tradițional.
Obiectivul principal al AfD este remodelnarea sistemului de educație și al presei pentru a accentua mândria națională în detrimentul vinovăției istorice. Vicepreședintele partidului din Saxonia-Anhalt, Hans-Thomas Tillschneider, a declarat că vizează o abordare de tipul „mai Bismarck, mai puțin Hitler”. Această schimbare a culturii memoriei, cunoscută sub numele de „Erinnerungskultur”, urmărește abandonarea responsabilității pentru crimele naziste în favoarea unei narațiuni centrate pe măreția națională.
Fenomenul de ascensiune a mișcărilor de extremă dreaptă nu este izolat în Germania, fiind observat și în alte țări europene precum Franța, cu Adunarea Națională, sau în Italia și Regatul Unit. Această tendință reflectă o provocare majoră pentru democrațiile liberale, care se confruntă cu o erodare a narațiunilor comune. Viitorul stabilității politice în Europa va fi testat la alegerile decisive de anul viitor din Franța, Italia, Polonia și Spania.
