Armenia organizează la Erevan a șaptea zececea Conferință a Părților la Convenția privind diversitatea biologică (CBD COP17), eveniment care marchează prima evaluare globală a progreselor în aplicarea Cadrului global pentru biodiversitate de la Kunming-Montreal. Summitul are loc într-un moment în care țara își manifestă intenția de a adera la Uniunea Europeană, însă bilanțul său ecologic ridică semne de întrebare. Guvernele vor analiza stadiul implementării protecției biodiversității, într-un context în care Armenia face parte din Parteneriatul Estic.
Sectorul minier reprezintă una dintre cele mai mari vulnerabilități ale țării, statul deținând o participație de 12,5% în Lydian Armenia. Această companie pregătește deschiderea unei mine la zăcământul Amulsar, care va utiliza cianură de sodiu pentru extracția aurului. Situația este îngrijorătoare, având în vedere că doar 9 din cele 24 de companii miniere din țară au prezentat rapoarte de monitorizare a mediului pentru anul 2024. Această abordare pune interesele extractive înaintea protecției ecosistemelor, în ciuda avertismentelor experților.
Resursele de apă sunt, de asemenea, sub presiune, în special în cazul lacului Sevan, care suferă din cauza apelor uzate netratate. În timp ce în Uniunea Europeană peste 90% din apele uzate urbane sunt tratate conform unor standarde comune, în Armenia doar aproximativ 8% au beneficiat de tratare mecanică în 2021. Tratarea biologică rămâne doar o promisiune guvernamentală pentru perioada 2026-2031. Programul EU4Sevan, finanțat de UE și Germania, a încercat să protejeze lacul, însă poluarea continuă să fie o problemă majoră.
Gestionarea pădurilor și a speciilor rare indică, de asemenea, lacune administrative semnificative. Ultimul inventar forestier realizat în Armenia datează din anul 1993, ceea ce face ca promisiunile de dublare a suprafeței împădurite să se bazeze pe date inexistente. În ceea ce privește biodiversitatea animală, populația de leoparde este extrem de redusă, fiind estimată între opt și treisprezece exemplare. Această situație contrastează cu obiectivele globale de protecție a teritoriului, care vizează un prag de 30%, în timp ce Armenia protejează doar 13%.
Eficacitatea legislației de mediu este pusă la încercare și de lipsa sancțiunilor pentru încălcările constatate. Înainte de conferință, deversări de pământ în defileul Hrazdan au afectat zona protejată, însă inspectoratul de mediu a clasificat cazul fără a aplica măsuri. În anul 2025, autoritățile au înregistrat 3.303 de încălcări, un număr cu 30% mai mare decât în anul precedent. În paralel, planul de acțiune pentru biodiversitate pentru perioada 2026-2030 necesită 960 de milioane de dolari, însă 93% din această sumă rămâne neasigurată.
Procesul de integrare europeană va impune Armeniei standarde stricte de monitorizare și aplicare a legilor ecologice. Spre deosebire de evaluarea de la summitul ONU, care este de natură nepunitivă, negocierile de aderare la UE vor analiza riguros infrastructura de tratare a apelor și existența inventarelor forestare actualizate. Capacitatea țării de a trece de la promisiuni la implementări concrete va determina succesul parcursului său către integrarea în structurile europene.
