Deputata austriacă Meri Disoski a solicitat parlamentelor naționale și Parlamentului European să coordoneze controlul asupra marilor platforme online. Această propunere vine ca răspuns la extinderea utilizării tehnologiilor de tip deepfake pentru generarea de imagini sexualizate împotriva femeilor implicate în politică. Disoski susține că, deoarece algoritmii și rețelele funcționează simultan în mai multe state, parlamentele nu ar trebui să construiască separat capacități de control pentru aceleași amenințări care depășesc frontierele naționale.
Cercetarea „Who Gets Deepfaked?”, publicată de Agora Digitale Transformation și realizată de Benjamin Shultz, oferă date concrete despre amploarea problemei. Studiul a analizat 5.872 de membri ai parlamentelor naționale din toate cele 27 de state UE, verificând prezența acestora pe aproximativ 160 de domenii asociate cu imagini intime neconsensuale. Auditul, realizat între 16 și 20 iulie 2026, a acoperit aproximativ 94% din membrii camerelor inferioare și parlamentelor unicamerale naționale din Uniunea Europeană.
Rezultatele studiului evidențiază o discrepanță majoră de gen în ceea ce privește expunerea la astfel de conținut. Cercetarea a identificat 138 de femei din parlamentele a 22 de state și nouă bărbați care sunt reprezentați sau asociați cu aceste site-uri. Autorii estimează că femeile parlamentare sunt de 33 de ori mai expuse decât bărbații, o cifră calculată după controlarea unor factori precum vârsta, orientarea politică sau vizibilitatea instituțională a persoanelor analizate.
Conceptul de „asociere” menționat în raport nu implică neapărat existența unui videoclip sexual explicit online. Studiul include pagini de tip „gateway”, care leagă numele și fotografiile unor persoane de instrumente destinate generării de materiale sintetice. Această formă de expunere este dificil de gestionat prin sistemele tradiționale de moderare, deoarece paginile pot oferi acces la instrumente de generare fără a găzdui propriu-zis materialul falsificat, complicând astfel aplicarea legislației.
Disoski propune ca parlamentele să coordoneze întrebările adresate platformelor privind amplificarea algoritmică și evaluarea riscurilor. Ea recomandă schimbul de rezultate și construirea unor structuri comune de cooperare pentru a evita cele 27 de curbe de învățare separate în raport cu aceiași actori digitali. Obiectivul este de a asigura accesul cercetătorilor independenți la informațiile necesare pentru verificarea modului în care sistemele de recomandare ale platformelor pot amplifica materialele malițioase.
În contextul actual, Parlamentul European a adoptat la 15 septembrie o rezoluție privind European Democracy Shield, prin care a cerut măsuri împotriva deepfake-urilor malițioase. Această poziție politică se adaugă la cadrul Digital Services Act (DSA), prin care Comisia Europeană a confirmat în 2026 faptul că violența bazată pe gen este tratată drept un risc sistemic. Astfel, platformele mari sunt obligate să analizeze modul în care designul și algoritmii lor pot contribui la astfel de prejudicii.
