O analiză recentă, prezentată în cadrul dezbaterii organizate de Banca Națională a României pe 29 septembrie 2026, subliniază necesitatea critică de a restabili echilibrurile macroeconomice. Discuția, care a avut loc la lansarea studiului coordonat de viceguvernatorul Cosmin Marinescu, vizează trei piloni esențiali: raportul dintre creșterea economică și echilibru, schimbarea modelului economic și competitivitatea națională. Contextul actual indică o pierdere continuă de competitivitate, eveniment care a început încă din anul 2022, în ciuda stimulentelor fiscale aplicate.
Evoluția creșterii economice reale în ultimii ani confirmă o scădere constantă: de la 5,6% în 2021, la 4,2% în 2022, 2,3% în 2023, 0,9% în 2024 și doar 0,7% în 2025. Această traiectorie indică ineficiența politicilor fiscale expansioniste care au finanțat consumul și investițiile prin deficite bugetare și fonduri europene. În acest scenariu, restabilirea echilibrelor trebuie să fie prioritară, însoțită de reforme structurale necesare pentru a permite revenirea la o creștere sustenabilă.
Un aspect de îngrijorare majoră este creșterea datoriei publice contractate în euro și alte valute, care a depășit pragul de 50% din datoria publică totală. Deoarece România este o economie deschisă cu monedă convertibilă, dar care nu este un activ de rezervă internațională, dependența de împrumuturi în valută crește riscul unei crize a contului curent. Corectarea acestor dezechilibre externe va necesita, probabil, intervenția creditorilor externi și certificarea credibilității prin programe de ajustare macroeconomică.
Schimbarea modelului economic trebuie să treacă de la un sistem bazat pe consumul pe împrumuturi la unul centrat pe valoare adăugată. În prezent, sectorul public funcționează adesea ca un consumator de resurse finanțat de sectorul privat, generând risipă prin investiții neproductive. De exemplu, achiziția de echipamente medicale scumpe în spitale publice fără personal calificat transformă cheltuielile de capital în pierderi, spre deosebire de modelul privat care este obligat să amortizeze investițiile.
Competitivitatea industriei auto, exemplificată prin uzinele Dacia, este sub presiune din cauza costurilor ridicate ale energiei și a lipsă de predictibilitate fiscală. Deciziile de producție ale Grupului Renault se bazează strict pe criterii de competitivitate, fiind afectate de creșterea veniturilor salariale peste nivelul productivității. Pentru a rămâne relevante, companiile trebuie să răspundă provocărilor de la nivelul clusterului auto, al economiei naționale, al Uniunii Europene și al pieței globale.
Stabilitatea financiară este considerată un bun public, care ar trebui să fie un produs natural al unei economii în care fiecare actor verifică disponibilitatea resurselor la costuri rezonabile. Atunci când acest mecanism eșuează, autorități precum BNR și ASF trebuie să intervină pentru a corecta dezechilibrele. În acest cadru, băncile centrale își extind atenția de la stabilitatea prețurilor către supravegherea directă a stabilității întregului sistem financiar.
