Dependența globală de importurile de energie este estimată să atingă un nivel maxim în anul 2034, pe măsură ce procesele de electrificare ale economiilor accelerează. Conform raportului „Global Energy Scenarios 2026”, publicat de Rystad Energy, preocupările privind securitatea energetică forțează guvernele să caute surse interne de energie. Această schimbare fundamentală este determinată de conflictele geopolitice actuale, care transformă radical modul în care națiunile își gestionează resursele și își reduc expunerea la importurile de combustibili fosili.
Conflictul dintre Statele Unite, Israel și Iran, alături de războiul din Ucraina, au perturbat grav sistemul energetic internațional, afectând în special transporturile prin Strâmtoarea Ormuz. Aceste crize reprezintă unele dintre cele mai severe teste pentru piețe de la crizele petroliere din anii 1970. Totuși, sistemul a demonstrat o capacitate de adaptare prin diversificarea furnizorilor și investiții în infrastructură. Rystad Energy subliniază că durata restricțiilor din zona Ormuz va fi un factor decisiv pentru stabilitatea sectoarelor precum logistica sau industria alimentară.
Europa a reușit o schimbare radicală a structurii importurilor de gaze naturale, reducând ponderea Rusiei de la 36% în 2021 la aproximativ 7,5% până în 2025. În același interval, importurile de gaze naturale lichefiate (LNG) din Statele Unite au crescut de la 6% la circa 21%. Deși această diversificare a crescut reziliența europeană, regiunea se confruntă acum cu o competiție intensă cu Asia pentru aceleași transporturi de LNG. Această concurență poate îngreuna constituirea stocurilor de iarnă și poate crea probleme de aprovizionare pe piețele asiatice.
O vulnerabilitate majoră identificată este aprovizionarea cu motorină, stocurile globale fiind cu aproximativ 14% sub media ultimelor cinci ani. Atacurile ucrainene asupra rafinăriilor rusești au dus la interzicerea exporturilor de motorină de către Moscova, în timp ce perturbările din Orientul Mijlociu au redus disponibilitatea produselor. Pe piața din Statele Unite, marjele de rafinare pentru motorină au depășit pragul de 100 de dolari pe baril. Aceste fluctuații de preț și stocuri afectează direct costurile de transport rutier, maritim și logistica internațională.
În ciuda reducerii dependenței de petrol și gaze, Europa riscă să creeze noi dependențe strategice față de China prin adoptarea tehnologiilor curate. China controlează 96% din capacitatea mondială de producție a plachetelor de siliciu pentru industria fotovoltaică și 88% din producția de celule fotovoltaice. De asemenea, țara asiatică deține 78% din capacitatea de producție a celulelor pentru baterii și 91% din rafinarea pământurilor rare. Astfel, tranziția către vehicule electrice și energie regenerabilă poate înlocui dependența de resursele din Golful Persic cu una de componente chinezești.
Contextul geopolitic actual este marcat de o volatilitate extremă a prețurilor la resurse, petrolul Brent atingând 110 dolari pe baril din cauza tensiunilor din Strâmtoarea Ormuz. Această presiune asupra prețurilor la combustibili coincide cu eforturile guvernamentale de protejare a consumatorilor prin subvenții sau plafonarea prețurilor. În acest cadru, securitatea energetică și capacitatea de producție internă, inclusiv prin dezvoltarea infrastructurii nucleare sau a sistemelor de stocare, devin piloni esențiali pentru reziliența economică a statelor europene și asiatice.
