Instabilitatea politică internă reprezintă un risc major pentru România într-un context global marcat de tensiuni extreme. Sorin Pâslaru subliniază necesitatea urgentă ca partidele politice să valorifice șansa de a constitui o majoritate pentru susținerea unui guvern. Această acțiune este vitală deoarece situația internațională, de la conflictul din Ucraina la tulburările din Orientul Mijlociu, nu permite continuarea unei perioade de incertitudine în interiorul țării.
Pe plan economic, stabilitatea guvernării este strâns legată de capacitatea de finanțare a statului. România are nevoie de un buget pentru anul 2027, iar accesul la piețele financiare internaționale rămâne esențial. Deși țara a trecut de evaluarea S&P, contextul este dificil deoarece PNRR s-a încheiat, iar fondurile europene pentru perioada 2028–2035 nu vor mai fi la fel de generoase ca în prezent.
O problemă structurală identificată este natura clasei politice actuale, descrisă ca fiind antiintelectuală. Sorin Pâslaru observă că în Parlament lipsesc studiile, evaluările de impact și calculele riguroase, spre deosebire de procesul legislativ din Parlamentul European. În loc de acte de studiu, politica românească pare să se rezume la combinații de partid și declarații nesfârșite, fiind utilizată ca un mijloc de sporire a averii personale.
Deficiențele de competență afectează și administrația statului, transformând instituțiile într-un refugiu pentru persoanele care nu pot performa în sectorul privat. Sorin Pâslaru menționează eșecuri concrete, precum sistemul de taxare TollRo sau platforma eSănătatea Mea, care funcționează deficitar din cauza lipsei unei implementări pas cu pas. Funcționarii ar trebui să reprezinte o elită, însă lipsa de cunoștințe elementare la nivelul structurilor de guvernare compromite rezultatele.
Pe termen lung, soluția constă în convingerea oamenilor competenți și realizați financiar să intre în politică. În prezent, acești indivizi preferă să rămână pe margine, evitând jocul politic dominat de persoane care nu au o bază academică solidă. Fără o schimbare fundamentală a atitudinii și a calității oamenilor din Parlament, capacitatea statului de a asigura progresul societății va fi sever limitată.
Contextul macroeconomic actual adaugă presiune asupra deciziilor politice, având în vedere previziunile privind inflația. În anul 2026, inflația ar putea urca spre 6,9%, ceea ce impune o gestionare extrem de atentă a politicilor fiscale și monetare. Într-un astfel de climat economic fragil, orice perioadă de vid de putere sau de incompetență administrativă poate accentua vulnerabilitatea economiei naționale.
