Istoricul Peter Frankopan, profesor la Oxford, analizează modul în care conflictele actuale și ascensiunea unor actori precum China sau Iranul transformă arhitectura puterii globale. Într-o discuție recentă, acesta subliniază că marile puteri tind să evalueze eronat capacitatea de rezistență a rivalilor mai slabi. Această eroare de calcul permite statelor de dimensiuni medii să obțină o influență neașteptată, schimbând dinamica geopolitică tradițională și punând la îndoială vechile presupuneri despre hegemonia absolută.
Analizând situația din Orientul Mijlociu, Frankopan observă că Iranul a reușit să gestioneze simultan trei războaie reci cu SUA, Israel și Arabia Saudită. Deși Washingtonul a încercat să exercite presiune, capacitatea de rezistență a Iranului a fost subestimată, similar cu erorile de evaluare ale Moscovei în cazul Ucrainei. Succesul diplomatic al medierei chineze între Arabia Saudită și Iran în 2023 demonstrează că statele medii pot naviga conflictele prin noi alianțe.
În ceea ce privește conflictul dintre Rusia și Ucraina, Frankopan pune accent pe impactul tehnologiei dronelor și al atacurilor asupra infrastructurii critice. Ucraina a reușit să aducă prețul războiului direct în viața cetățenilor ruși prin lovituri asupra centrelor logistice precum Wildberries și asupra rafinăriilor de petrol. Aceste acțiuni forțează creșterea exporturilor de țiței și afectează economia internă, transformând războiul dintr-un concept abstract într-o realitate cotidiană pentru populația din Moscova sau Sankt Petersburg.
Relația dintre Rusia și China reprezintă un alt pilon al noii ordini, fiind descrisă ca o formă de dependență economică. Din perspectiva Beijingului, Rusia funcționează tot mai mult ca o colonie de resurse, furnizând metale, petrol și gaze la prețuri reduse în schimbul sprijinului politic în cadrul organizațiilor multilaterale, precum ONU. Această colaborare strategică permite Chinei să consolideze poziția sa globală în timp ce utilizează resursele rusești pentru dezvoltarea proprie.
În contextul tensiunilor din Asia, China monitorizează atent performanța armamentelor utilizate în Ucraina pentru a-și ajusta strategiile logistice. Deși Taiwanul prezintă o geografie diferită, vulnerabilitatea strâmtoarei Ormuz și a altor puncte de blocare rămâne un factor critic pentru comerțul global. Frankopan menționează că stabilitatea economică a unor țări precum Japonia sau Coreea de Sud depinde direct de securitatea acestor rute maritime, elemente care depășesc simpla luptă politică.
Deși există discuții despre declinul puterii SUA, Frankopan susține că această instituție își menține greutatea în economia globală și în inovație. Totuși, lumea se îndreaptă spre o fragmentare, unde statele producătoare de resurse esențiale ar putea încerca să fixeze prețurile prin noi burse de mărfuri. Această evoluție, combinată cu factori precum fenomenul El Niño, va accentua inegalitatea dintre națiunile bogate și cele vulnerabile din punct de vedere energetic și alimentar.
