Politologul Marius Ghincea analizează incapacitatea mișcărilor naționaliste de a construi structuri politice trainice, observând un model de distrugere fără creație în diverse capitale. Analiza punctează faptul că, deși forțele particulariste reușesc să demoleze instituțiile existente, ele nu propun modele de guvernanță viabile care să înlocuiască ordinea liberală. Această tendință este vizibilă în rezultatele electorale recente din Statele Unite, Ungaria și Serbia, unde taberele suveraniste au înfrângeri de etapă, dar rămân o forță de fractură structurală.
În Statele Unite, Donald Trump intră în ultimii doi ani de mandat cu o rată de aprobare de 38% și un Congres ostil, după ce democrații au câștigat controlul ambelor camere. În Ungaria, Viktor Orban a pierdut puterea după 16 ani, în urma victoriei partidului Tisza al lui Peter Magyar, care deține o majoritate de două treimi în legislativ. Totodată, în Serbia, Aleksandar Vucic și-a recunoscut înfrângerea în fața unei liste studențești, după protestele declanșate de tragedia de la Novi Sad.
Conflictul fundamental este definit ca o luptă între universalismul liberal și particularismul naționalist, o linie de fractură care modelează competiția politică pe generații întregi. În timp ce universalismul pune accent pe reguli și instituții care transcend granițele naționale, particularismul pune comunitatea etnică în centrul legitimității. Cercetători precum Hanspeter Kriesi sau Liesbet Hooghe și Gary Marks au cartografiat acest clivaj între integrare și demarcație, subliniind că acesta nu va dispărea rapid, chiar și în urma unor înfrângeri electorale punctuale.
Analiza folosește conceptul lui Joseph Schumpeter despre „distrugerea creatoare” pentru a explica comportamentul liderilor naționaliști, care acționează ca niște antreprenori ai demolării. Administrația Trump a închis USAID și a afectat cadrul instituțional al comerțului global, fără a propune alternative concrete. La fel, modelul lui Viktor Orban, numit de unii „stat mafiot”, s-a dovedit a fi o rețea de captură a statului care se prăbușește odată cu pierderea puterii, nefiind un model instituțional real.
Pentru a învinge durabil forțele iliberale, adversarii lor trebuie să ofere o alternativă construită pe reformă și eficiență, nu doar pe conservarea vechilor structuri. Marius Ghincea argumentează că victoria nu vine din simpla restaurare a trecutului, ci din capacitatea de a crea un stat funcțional, servicii publice de calitate și o politică externă europeană explicată în termeni de interes național. Fără o capacitate de inovație instituțională, ordinea liberală rămâne vulnerabilă în fața resentimentelor exploatate de suveraniști.
Contextul geopolitic actual pune sub semnul întrebării stabilitatea instituțională în regiune, în timp ce lideri europeni precum Ursula von der Leyen vizitează capitale precum București pentru a discuta securitatea și cadrele financiare. Această perioadă de tranziție subliniază necesitatea unor modele de guvernanță care să nu fie doar o reacție la globalizare, ci să ofere soluții concrete pentru dezvoltare și securitate regională.
