Europa trebuie să identifice propriile puncte de blocaj strategic, echivalente cu Strâmtoarea Ormuz, pentru a-și asigura capacitatea de presiune în fața marilor puteri. Această perspectivă a fost expusă de Johan Norberg, istoric și cercetător, în cadrul evenimentului Gala ZF 2026. Analiza sa subliniază faptul că echilibrul puterii în lumea contemporană este dictat de controlul rutelor comerciale și de posibilitatea de a strangula fluxurile globale de bunuri prin blocaje punctuale.
Geopolitica actuală nu se mai rezumă doar la forța militară, ci depinde direct de controlul asupra punctelor de trecere critice. Johan Norberg explică faptul că o putere din Golful Persic poate destabiliza economia mondială prin simpla stăpânire a Strâmtoarei Ormuz, utilizând forța pentru a opri navele și a percepe taxe. Acest mecanism permite controlul comerțului fără necesitatea unei dominări regionale totale, schimbând fundamental raporturile de forță globale.
Istoricul face o paralelă cu anul 1507, când Portugalia a preluat controlul asupra Ormuz, pierzând ulterior acest avantaj în fața perșilor și britanicilor. Această experiență demonstrează cum controlul unor treceri înguste poate determina deznodământul conflictelor și ascensiunea sau declinul imperiilor. Într-o eră marcată de protecționism, Europa trebuie să își evalueze propriile mijloace de presiune pentru a nu rămâne vulnerabilă în fața deciziilor externe.
Situația este agravată de amenințările lui Donald Trump, care a indicat posibilitatea aplicării de tarife vamale împotriva țărilor care susțin suveranitatea Danemarcei asupra Groenlandei. Johan Norberg sugerează că Europa ar putea fi confruntată cu blocaje ale accesului la servicii de cloud, sateliți sau echipamente militare. În loc de autosuficiență, strategia europeană ar trebui să se concentreze pe specializare și pe capacitatea de a furniza bunuri esențiale pe care alții le necesită.
Datele grupului de experți Geostrategic Europe relevă existența unor dependențe critice care pot fi utilizate ca pârghii. China depinde de UE pentru peste 80% din importurile sale în 41 de blocaje identificate, în timp ce SUA prezintă 67 de blocaje similare. Aceste puncte vizează tehnologie medicală, inputuri cruciale și utilaje specializate. Consolidarea cooperării în aceste domenini ar putea oferi Europei un avantaj strategic major.
Controlul asupra lanțurilor de aprovizionare și al punctelor de blocaj geografic rămâne un pilon central al securității naționale și regionale. În contextul instabilității economice globale, capacitatea de a controla fluxurile de inputuri tehnologice și de a oferi produse specializate devine o formă de apărare non-militară. Această dinamică transformă specializarea industrială într-un instrument de negociere geopolitică esențial pentru stabilitatea Uniunii Europene.
