Analistul George Jiglău, lector universitar la UBB Cluj și cercetător la Centrul pentru Studiul Democrației, analizează dinamica electorală din Germania și motivele pentru care România nu dispune de partide de stânga comparabile cu cele din Europa de Vest. Discuția pune în evidență contrastul dintre maturitatea sistemelor de partide occidentale și dificultățile de organizare întâlnite în societatea românească post-comunistă.
În Germania, formațiunea Die Linke este considerată una dintre singurele entități cu șanse reale de a înfrunca mișcările de extremă dreaptă, precum AfD. George Jiglău observă că, în țările dezvoltate, socialismul modern, orientat spre justiție socială, apare ca un răspuns la inegalitățile economice și la creșterea prețurilor la locuințe. Aceste partide reușesc să capteze nemulțumirile unei societăți unde bogăția este redistribuită insuficient către segmentele cu venituri mici.
Spre deosebire de modelul german, sistemul de partide din România s-a format în contextul tranziției de la comunism în anii 1990. George Jiglău subliniază că România este o societate mult mai conservatoare și disciplinată, fiind mult mai preocupată de teme identitare și culturale decât de subiecte sociale sau de bunăstarea colectivă. Această orientare culturală și religiosă face ca temele promovate de stânga europeană să nu prindă rădăcini în afara unor bule urbane.
Deși în orașe precum București sau Cluj există segmente ale societății civile și culturale care susțin teme sociale sau de mediu, lipsa de coerență rămâne o barieră majoră. George Jiglău menționează că încercările de a forma partide coerente se lovesc de conflicte de natură personală și de un spirit revoluționar care nu se aliniază ierarhiilor politice necesare. Succesul electoral necesită o disciplină pe care mișcările de protest din România par să nu o poată menține pe termen lung.
Contextul politic actual ar putea aduce schimbări la alegerile locale sau parlamentare din 2028, dacă se va reuși o coagulare în zona respectivă. George Jiglău amintește de succesul relativ al lui Nicu Ștefănuță la europarlamentare, care a depășit pragul de 3%. Deși acest rezultat nu transformă automat un proiect într-un partid de succes, el demonstrează că există o tracțiune care ar putea fi valorificată dacă se atinge un prag de 5%.
Evoluția partidelor politice este strâns legată de stabilitatea sistemelor de guvernare și de modul în care societățile gestionează tranziția către democrație. În timp ce în Europa de Vest partidele tradiționale au evoluat constant de după cel de-al Doilea Război Mondial, în estul Europei, procesul de formare a partidelor a fost marcat de specificul tranziției post-autoritare, influențând direct maturitatea politică a regiunii.
