Rezultatele alegerilor din landurile Germaniei indică o reemergere a frontierelor politice între fostele regiuni RDG și RFG. Partidul AfD a obținut performanțe remarcabile în zonele care au făcut parte din Germania de Est, singura excepție fiind Berlin, unde Stânga germană a obținut victoria în 2026. Această realitate electorală demonstrează că, deși reunificarea din 1990 a eliminat barierele instituționale, percepția cetățenilor asupra statului și viitorului națiunii rămâne profund fragmentată între est și vest.
Ascensiunea AfD în regiunile de est se explică printr-un mecanism de organizare a conflictului politic ce amintește, în formă autoritară, de vechiul regim. Deși ideologia comunistă și naționalismul sunt diferite, ambele pot prezenta colectivitatea ca pe un corp amenințat de adversari externi sau elite. În Germania de Est, această amenințare era definită prin „exploatare capitalistă”, în timp ce AfD utilizează teme precum „elitele globaliste” sau imigrația pentru a mobiliza alegătorii.
Trauma economică a tranziției rămâne un factor determinant în memoria politică a regiunii RDG. Conform datelor Fundației federale pentru studierea dictaturii SED, două treimi dintre angajații industriei est-germane și-au pierdut locurile de muncă în primii ani de după reunificare, de la peste patru milioane de posturi inițiale la aproximativ 1,5 milioane la sfârșitul anului 1994. Această pierdere a siguranței economice a creat un teren fertil pentru un partid care promite recuperarea controlului asupra vieții cetățenilor.
Fenomenul de mobilizare include și generații tinere, care nu au trăit perioada comunistă, dar au crescut în comunități afectate de declin. La alegerile din Turingia din 2024, 38% dintre alegătorii cu vârste între 18 și 24 de ani au votat AfD, în timp ce la nivel federal, sprijinul pentru acest grup de vârstă a crescut de la 7% în 2021 la 21% în 2025. Această evoluție sugerează că nemulțumirile structurale și demografice sunt transmise prin experiențe familiale și percepții de marginalizare.
În România, AUR utilizează o construcție politică similară, transformând sentimentul de ruptură dintre beneficiarii integrării europene și cei care suportă costurile acesteia într-o forță electorală. Deși contextul este diferit, ambele partide propun „recuperarea” națiunii de la elite. Totuși, există diferențe strategice majore: AfD cere ieșirea din sistemul euro și ridicarea sancțiunilor împotriva Rusiei, în timp ce AUR își ancorează securitatea în NATO și susține oficial prezența României în UE și Schengen.
Din punct de vedere istoric, procesul de reunificare germană a fost marcat de o transformare radicală a structurii demografice și economice. Populația landurilor estice, fără Berlinul de Est, a scăzut cu 16% între 1990 și 2024, în timp ce în Vest a existat o creștere. Această migrație masivă a lăsat în urmă comunități care au adoptat discursul de „a fi lăsați în urmă”, un element cheie în succesul partidelor naționaliste contemporane.
