O analiză semnată de Dumitru Chisăliță, președinte AEI, avertizează asupra unei forme de sărăcie care nu este reflectată imediat în statisticile oficiale europene. Această formă de sărăcie este definită prin momentul în care cheltuielile pentru electricitate, gaz, energie termică și combustibili depășesc pragul de 10% din venitul unei gospodării. Din acest punct, energia încetează să mai fie un serviciu obișnuit și devine o povară structurală, afectând zeci de milioane de familii din întreaga Uniune Europeană.
Estimările furnizate de AEI indică faptul că aproximativ 17-22% dintre gospodăriile din UE depășesc acest prag critic de cheltuieli. În regiunile din estul și sud-estul Europei, precum România, Bulgaria sau Grecia, situația este mult mai severă, cu proporții cuprinse între 30% și 40% dintre familii. În aceste zone, veniturile mici se combină cu sisteme de încălzire ineficiente și locuințe cu izolație slabă, ceea ce poate duce la o povară energetică de 15-20% din bugetul unei familii.
În sudul Europei, incluzând Spania sau Portugalia, aproximativ 20-25% dintre gospodării depășesc pragul de 10%, din cauza calității fondului locativ și a volatilității prețurilor. Contrastul este evident față de nordul și vestul Europei, unde în Finlanda, Danemarca sau Luxemburg, rata scade la 5-10%. Această diferență nu provine din prețuri mai mici, ci din veniturile ridicate, eficiența energetică a clădirilor și existența unor sisteme sociale solide care protejează populația.
Indicatorul de 10% este considerat mai relevant decât cel oficial privind „incapacitatea de a menține locuința adecvată încălzită”, deoarece surprinde sărăcia invizibilă a clasei medii inferioare. Aceste familii pot plăti facturile, dar sunt forțate să sacrifice alte cheltuieli esențiale, precum hrana, sănătatea sau educația. Această presiune financiară constantă asupra bugetelor de familie produce o vulnerabilitate economică pe termen lung și alimentează tensiunile sociale în interiorul blocului european.
Problema este alimentată de o combinație de factori, inclusiv stocul de locuințe vechi, dependența de combustibili volatili și inegalitatea regională. În Europa Centrală și de Est, milioane de clădiri construite înainte de 1990 pierd căldură masiv, în timp ce în vest, costul vieții erodează veniturile disponibile. Subvențiile și schemele de plafonare aplicate în perioada 2022-2023 au oferit doar un moment de răgaz, fără a rezolva cauzele structurale ale acestui fenomen.
Riscul ca rata de sărăcie sau excluziune socială să crească spre 23-25% în viitor este ridicat, din cauza inflației și a stagnării productivității europene. O astfel de fragmentare poate duce la o polarizare politică și la creșterea partidelor eurosceptice sau naționaliste. Pe măsură ce povara energetică crește în est și sud, consensul asupra politicilor externe, precum sancțiunile sau apărarea comună, poate deveni din ce în ce mai fragil pentru Uniunea Europeană.
