România se află în fața unei oportunități strategice majore, marcată de suprapunerea începutului producției din Neptun Deep cu eliminarea importurilor de gaze rusești din Uniunea Europeană. Conform unei analize realizate de Asociația Energia Inteligentă (AEI), prima producție este preconizată pentru prima jumătate a anului 2027. Această perioadă coincide cu un moment critic pentru securitatea energetică europeană, când Uniunea Europeană va impune restricții severe asupra gazelor provenite din Rusia.
Planul de eliminare a importurilor rusești în Uniunea Europeană prevede termene diferite pentru diverse tipuri de gaze. Pentru gazele lichefiate (GNL), inclusiv contractele pe termen lung, interdicția va intra în vigoare la 1 ianuarie 2027. În ceea ce privește gazele prin conducte, termenul limită este 30 septembrie 2027, cu posibilitatea unei amânări până la 1 noiembrie 2027, dacă nu sunt îndeplinite țintele de umplere a depozitelor de stocare.
Analiza AEI subliniază că România ar trebui să transforme această fereastră strategică într-o prioritate națională, pregătind o poziție puternică în sud-estul Europei. Aceasta ar implica dezvoltarea unei producții proprii, a unui portofoliu competitiv de gaze americane, accesul la terminale, capacități de transport și înmagazinare, precum și contracte cu clienți regionali. Fără o strategie integrată, riscul este ca achizițiile de gaze fără clienți sau capacități de transport asigurate să devină o obligație de plată.
O preocupare majoră vizează impactul economic asupra populației, care ar putea fi nevoită să finanțeze experimente comerciale prin facturi mai mari. AEI avertizează că entitățile statului ar putea încerca să aducă gaze scumpe în portofoliul național, prezentând combinația cu gazul românesc drept un succes, deși costul achizițiilor proaste rămâne. În acest scenariu, cetățenii ar putea deveni principalii finanțatori ai deciziilor politice care nu au o justificare economică clară.
Din punct de vedere strategic, România riscă să rămână cu un rol defavorabil: furnizor de gaze ieftine din Marea Neagră pentru export și cumpărător de gaze scumpe pentru import. Analiza sugerează că statul trebuie să utilizeze această contribuție la aprovizionarea regiunii pentru a negocia la Bruxelles finanțări pentru infrastructură, interconectări și investiții industriale. O abordare bazată doar pe vânzarea de marfă va limita câștigurile la prețul negociat, fără a construi o poziție regională credibilă.
Contextul european al tranziției energetice impune o gestionare riguroasă a fluxurilor de aprovizionare pentru a evita vulnerabilitățile geopolitice. În cadrul Uniunii Europene, reglementările privind securitatea energetică sunt concepute pentru a reduce dependența de furnizori volatili, forțând statele membre să își diversifice sursele și să își îmbunătățească infrastructura de transport și stocare pentru a asigura stabilitatea prețurilor și a aprovizionării pe termen lung.
