Președintele Finlandei, Alexander Stubb, a declarat că nu există dovezi concrete care să indice faptul că Rusia pregătește un atac militar direct asupra statelor membre NATO. Într-un interviu acordat publicației El Mundo, liderul finlandez a criticat tendința unor politicieni europeni de a interpreta scenariile militare ipotetice drept amenințări reale și iminente. Stubb consideră că acest nivel de alarmism poate induce în eroare procesul de decizie strategică în Europa.
În loc de un conflict convențional, Alexander Stubb susține că pericolul imediat provine din războiul hibrid orchestrat de Kremlin. Rusia este dispusă să își asume roluri active prin acțiuni specifice zonei gri, care includ sabotaje, atacuri cibernetice și operațiuni informaționale. Aceste acțiuni vizează infrastructura militară și alte ținte strategice pe întreg teritoriul european, deoarece distanța geografică dintre state nu mai reprezintă un obstacol în fața acestor metode de destabilizare.
Pe marginea securității colective, președintele Finlandei a reiterat sprijinul său pentru doctrina apărării de 360 de grade promovată în cadrul Alianței Atlantice. Alexander Stubb a subliniat solidaritatea sa față de toate țările membre, menționând că o apărare integrată este esențială. Totodată, el a făcut un apel la calm, îndemnând liderii politici și militari să nu confunde percepția pericolului cu realitatea factuală a capacităților rusești de invazie.
În contextul unei viitoare vizite în Spania, Alexander Stubb a comparat situația migranților din Ceuta cu cea din Finlanda. Autoritățile de la Helsinki au implementat legi extraordinare care oferă puteri speciale poliției de frontieră. Aceste măsuri sunt menite să permită respingerea solicitanților de azil care sunt transferați în mod ilegal și sistemic de Moscova pe teritoriul finlandez, ca parte a strategiilor de presiune aplicate de Rusia.
Strategia de război hibrid menționată de liderul finlandez se aliniază cu tendințele de securitate observate în ultimii ani, unde instrumentele non-militare sunt utilizate pentru a submina stabilitatea statelor. Această abordare vizează exploatarea vulnerabilităților sociale și tehnologice, forțând statele să își reevalueze prioritățile de apărare. Utilizarea migrației și a atacurilor cibernetice ca arme de presiune reprezintă elemente centrale ale acestui model de conflict de sub pragul unui război deschis.
Contextul securității europene este marcat de o tensiune constantă între necesitatea pregătirii pentru conflicte convenționale și gestionarea amenințărilor asimetrice. În timp ce structurile NATO se concentrează pe apărarea teritorială, statele precum Finlanda prioritizează protecția împotriva ingerințelor și a sabotajelor care pot afecta coeziunea socială și infrastructura critică fără a declanșa un conflict armat direct.
